Începutul perioadei medievale a coincis cu apusul culturii antice, iar sfârşitul – cu renaşterea valorilor antichităţiiîn Epoca nouă (sec.V - XIV).Din punct de vedere al relaţiilor social-economice această perioadă corespunde feudalismului.Până nu demult epoca medievală era considerată ca o perioadă întunecată şi obscură, dominată de violenţă şicruzime. Evul Mediu era asociat cu sălbăticia şi înapoierea, cu stagnarea istorică şi lipsa totală a elementelor luminoase şi îmbucurătoare.La crearea imaginii „obscurantismului medieval” au contribuit în mare măsură înşişi reprezentanţii acesteiepoci. Scriitorii, istoricii, teologii, oamenii de stat din această perioadă au reflectat în operele lor o imagine sumbră a perioadei, ai cărei contemporani au fost. În descrierile lor lipsesc optimismul şi bucuria de a trăi, nu există dorinţa deîmbunătăţire a lumii existente.Dimpotrivă, persistă un pesimism profund, predomină teama şi oboseala, senzaţia sfârşitului lumii, care esteaproape. De aici o atenţie mărită pentru tema morţii, care apare ca un mijloc de izbăvire de greutăţile vieţii
