Padurea de linga satul in care traiesc bunicii mei este minunata.Ea este insotita la margine de un drum de tara,pe care merg oamenii in padure la odihna sau cu scopul de a aduna citeva lemne de foc pentru a nu ingheta la iarna.Am vrut sa merg acolo.Asa ca parintii mei mi-au oferit o favoare si au decis s-a plecam in vacanta cea mare la bunici.Cind am ajuns,bunicii erau nespus de fericiti.Ei m-au imbratisat si m-au laudat,deoarece am crescut deja mare si am avut succese formidabile la scoala.Dupa aia am plecat la padure.In padure era un aer proaspat care iti dadea puteri.Vintul adia usor printre frunzele copacilor.Frunzele fosneau lin,de parca cintau un cintec.Ele erau ca niste bucati de smaralde.Printre crengile copacilor se iveau citeva raze de soare care mingiiau florile multicolore.Citeva ciuperci se vedeau de dupa niste frunze uscate.Veveritele sareau vesele din creanga-n creanga,vesele si zburdalnice.Am stat mult timp acolo,deoarece imi place sa stau acolo,mai ales vara cind vremea este incintatoare.Dar am vazut ca niste nouri negri se apropiau de sat asa ca am fost nevoita sa ma intorc.Nu am uitat plimbarea aceea.In ziua de azi imi amintesc de acel loc fermecat iar in sufletul meu se trezeste dorinta de a cunoaste lucruri noi.
