Intr-o zi, cand cerul era mai limpede decat marea, un fluturaș mic se juca alaturi de ceilanti fluturasi în jurul codrului.
Codrul, era batran și își apleca crengile jos, speriind un fluturaș. Mama fluture iesi din casuta șă îl ajute pe micul fluture. Mama fluture intreba;
- Codrule, de ce apleci crengile? Nu vezi ca bieți fluturași se sperie ?
- Îmi cer scuze, Mamă fluture! Vremea mea trece repede si crengile mi se apleaca. Îmi pare rau ca am speriat fluturași.
Dar Mama fluture e iertatoare si bună, așa că ierta fluturasul. Așa se legă o prietenie între fluturi și codru.
Coroniţă?
