Era o zi calda de vara.Lizuca si Alba ca Zapada,2 tinere orfane,frumoase precum stelele cerului,se intalnira.
''Tanara fata,eu sunt printesa Alba ca Zapada,orfana printesa,si iti cer ajutorul :M-am ratacit in padure,atentionata fiind ca mama mea vitrega are de gand sa imi ia viata.Stii unde as gasi adapost?''Intreba Alba ca Zapada.
''Majestatea voastra,eu sunt Lizuca.Am fugit si eu de acasa,din motive intemeiate pe care consider ca e mai bine sa nu le spun.Nu stiu unde ma aflu,insa sper ca bunatatea sufletului meu imi va sopti numele unui adapost,macar pentru o noapte.As vrea mancare,insa nu toate sufletele sunt luminate de bunatate si iubire.''
''Lizuca,scumpo,hai sa cautam un loc bun pentru putina liniste,ce zici?''
''As fi incantata!''
Mersera ce mersera prin dumbrava,iar la iesirea ei,cele doua alunecara si cazura intr-o scorbura:Aveau acolo mancare,apa,paturi moi,caldura si haine.
Cele doua fericite dansau si cantau cu fericite,multumindu-i lui Dumnezeu cel mare pentru toate darurile oferite!
Au trait o viata superba impreuna cu animalele padurii!
