Intr-o zi de scoala, pe neasteptate, a aparut un coleg nou pentru noi. Acesta era chiar Ion creanga. El era pus sa stea in banca cu mine. Eu, colega lui de banca m-am obisnuit repede cu el. El imi spunea nazbatiile lui pe care le facuse cu pupaza din tei, ciresele, etc. Dorintele lui cele mai arzatoare erau: sa devina scriitor, sa scrie Amintiri din copilarie, cat si alte povesti traditionale care sa-i incante pe copii. Mi-a placut mult prezentarea lui, el s-a prezentat clar, detaliat si spunea hotarat ce vrea el sa fie cand o sa fie mare.
El era cel mai bun din clasa la romana, se hotarea sa fie pus in invatamant. Dorintele lui s-au implinit la momentul potrivit si de atunci el a ajuns foarte cunoscut.
