În primul rând, e condamnabilă atitudinea oamenilor, care țineau animalele închise, rupte de viața lor naturală.
Leul și cățelușa erau animale triste, suferind de o mare resemnare. Singura lor alinare a fost că s-au oglindit unul în celălalt și s-au acceptat ca prieteni.
A rămas în urma lor tandrețea multor zile , când au trăit unul alături de celălalt.
Faptul că în final leul alege să moară și el, semnifică pustietatea în care s-a trezit în momentul dispariției cățelușei.