Finalul cărții este închis, urmat de un epilog. Simetria acestuia cu
începutul se realizează prin descrierea străzii și a casei lui Costache
Giurgiuveanu din perspectiva exterioară a lui Felix, în două momente
diferite ale existenței sale în adolescență și aproximativ zece ani mai
târziu, „după război. Romanul se încheie cu aceeași replică a unchiului său: „nu, nu stă nimeni aici, nu cunosc”, amintită de Felix.
