Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară.
Când de subt frunze moarte ies În umbră viorele, Iar eu străbat huceagul des Cu gândurile mele.
Când strălucesc subt rouă grea Cărări de soare pline Frumoasă eşti, pădurea mea, Şi singură ca mine... (George Topârceanu, Cântec)


1. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor frumoasă, eşti, abia
2. Extrage un substantiv în vocativ şi unul în acuzativ.
3. Extrage un pronume personal în nominativ şi unul în acuzativ.
4. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor subliniate în versul:„Iar eu străbat huceagul des...”
5. Alcătuieşte un enunţ în care verbul a fi să aibă valoare predicativă.
6. Alcătuieşte un enunţ în care cuvântul frunze să fie atribut substantival genitival
Înţelegerea textului:
7. Identifică o figură de stil.
8. Justifică prin două argumente că textul este o poezie.