Era vara. Fiind o zi foarte frumoasa eu impreuna cu familia mea am hotarat sa mergem in padure la un picnic. Mama a pregatit cele necesare,ne-am urcat in masina si am pornit la drum. Cand am ajuns,era un peisaj foarte frumos. Copacii erau atat de inalti,incat puteai spune ca ating cerul,flori de diferite culori si forme si multe animale mici si jucause. Un aer curat si bataia usoara a vantului ne dadea o senzatie de veselie. Soarele puternic ne zambea de parca te chema in apa,dar totusi nu uitam,este padure,un loc unde apa este foarte rece. Alergam dupa fluturasi atat de bucuroasa,incat nu am observat ca razele aurii ale soarelui incep sa dispara. Deodata,cerul s-a transformat intr-o culoare neagra de parca era cenusa si care acoperea soarele,varsand picaturi de apa pe pamant. Dintr-o data,norii negrii au fugit,lasand in urma niste norisori mici de culoare portocalie. Soarele isi face loc printre crengile copacilor. Eram din nou fericita. Pe cerul colorat,trecea un stol de pasarele care se jucau,roua racoreste iarba verde. Era un peisaj de poveste. Cand ne-am intors acasa,le-am propus parintilor sa mai mergem intr-o zi pentru a descoperii mult mai multe minuni creeate de natura.
Sfarsit. Sper ca te-am ajutat si ca ti-a placut.
