d-l goe
intro zi ,naratorul veni la ziua onomastica de sf.Ion a fiului vechei sale prietene,Maria Popescu care avea cam șase anisori. si ca sa nu vina cu mina goala a cumparat o minge mare de cauciuc.
la prag il intimpina Maria cu Ionel in costum de maior. musafirul ii inmina mingea copilului si incepu sa vorbeasca cu ea despre vreme si altele. si vorbind asa au auzit strigatul jupinesei, ca Ionel va rasturna imediat cafeaua. mama sa il chema de citeva ori si acesta tot nu veni. cind acesta mai nu rasturnase spirtul , veni acolo si la prag il intilni pe micul maior cu sabia scoasa sil saruta. cind se saturase de sabie, se duse in hol si acolo fiind o multime de jucarii, isi alese o trîmbița si o tobă. incepuse sa faca cu ele un zgomot neplacut si numai cind musafirul ii spuse ca maiorii nu cinta la instrumene ,acesta luă sabia si a inceput sa atace tot ce vedea. mama ,dorind asl opreasca, a fost ranita cu sabia linga ochi. cind ea ii spuse maiorului ca ar trebui sasi ceara scuze , acesta o saruta, minca citeva linguri dintr-un borcan cu dulceata si se duse cu ea in vestibul.
apoi cind se intoarse, ii ceru musafirului o țigară si o fuma pina la carton. peste citeva minute ,cazu alb ca varul si mama sa s-a speriat tare.
cind musafirul pleca ,simti ceva in șoșoni si intelese de ce maiorașul pleca in vestibul.
