Era o zi frumoasă că deobicei.Cerul strălucea în lumină soarelui şi norii pufosi care aveau diferite forme de care nu te mai saturi să le priveşti. Însă nu acesta este motivul pentru care suntem în excursie, ci altul.
Mănăstirea Voronet era locaţia noastră.Când am intrat pe poartă veche din lemn m-au trecut fiorii când am văzut monumentele istorice şi rămăşiţele altor cetăţi care se aflau în trecut acolo. Acea mănăstire îţi dădea un sentiment de regret şi îţi imaginai fiecare lupta de acolo.Aşa că am stat la mănăstire şi peste noapte Cerul era luminat de stele şi de frumoasa luna ,aşa că am ieşit afară să ne uităm la constelaţii.Şi uitandu-ne la stele am observat că lumină lunii se revarsă spre o fantana .Am mers şi am urmat lumina până am observat că .....lângă ea era o poză veche.Am luat-o la mine şi dimineaţa am dus-o la însoţitorul care era cu noi.Şi am aflat că este o poză cu domnitorul Ţării Româneşti si am primit şi bani pe ea că am gasit-o.Mă gândeam ce mai putea ascunde acea mănăstire dar cum eram intr-o excursie nu puteam explora tot.
Am plecat acasă cu zâmbetul pe buze şi cu o veselie nespusă.
