Ciresul, prietenul meu
Eu si bunica mea mergeam in livada, pentru a culege fructele coapte si zemoase. Am cules mere, capsune si cirese. Dupa ce am cules cateva cirese, ciresul zice:
-O, copilule te rog, nu imi mai culege ciresele. Nu sti cum este ca cineva sa iti faca asta. E ca si cum cineva te-ar trage de par. Toti copii trag de ciresele mele, imi rup crengile si mereu dau cu piciorul in trunchiul meu. Nu sti cata durere este in sufletul meu. Deci te rog, nu imi mai culege ciresele, e tot ce am. Ciresele sunt ca fii mei.
-Scuze, ciresule! Nu am stiut despre asta. Nici nu stiam ca ai viata si poti vorbi.Imi pare asa de rau.
-Nu este nimic. Macar acum sti ce e bine sa faci. Nu face rau nimanui pentru ca asa vei primi si tu, numai rau.
-Bine, multumesc pentru sfat. Si imi pare rau inca odata. Chiar nu stiam.
-Te iert, macar de la tine am auzit acele 3 cuvinte: "Imi pare rau". Inseamna mult pentru mine sa aud aceste cuvinte.
-Marcel, haide, trebuie sa pregatim masa! spuse bunica lui Marcel.
-Vin acum! Ei, ciresule, trebuie sa plec, pa-pa ne mai vedem!
-Pa copilule, si nu uita ce ti-am spus!
Sper sa te ajute! ^_^
