Constantin Brancoveanu(balada) in ce gen literar se incadreaza? "Dragii mei coconi iubiti,
Lăsati somnul, vă treziti
Armele vi le gătit
i Că pe noi ne-a-nconjurat
Pasa cel neîmpăcat,
Ieniceri cu tunuri mari,
Ce sparg ziduri cât de tari".

Bine vorba nu sfârseau
Turcii-n casă nevăleau
Pe toti patru mi-i prindea
Si-i decea de-i închidea
La Stambul, în Turnul Mare
Ce se-naltă lângă mare,
Unde zac fete domnesti
Si soli mari împărătesti.
Mult acolo nu zăcea
Că sultanu-i aducea
Lângă foisorul lui,
Pe malul Bosforului.

"Brâncovene Constantin,
Boier vechi si domn crestin
Adevăru-i c-ai chitit
Pân' a nu fi mazilit
Să desparti a ta domnie
De a noastră-mpărătie,
Că, de mult ce esti avut,
Bani de aur ai bătut
Făr' a sti de mine teamă,
Făr' a vrea ca să-mi dai seamă? "

"De-am fost bun, rău la domnie
Dumnezeu singur o stie.
De-am fost mare pe pământ
Cat-acum de vezi ce sunt! "

"Constantine Brâncovene,
Nu-mi grăi vorbe viclene,
De ti-e milă de copii
Si de vrei ca să mai fii
Lasă legea crestinească
Si te dă-n legea turcească! "

"Facă Dumnezeu ce-o vrea,
Chiar pe toti de ne-ati tăia
Nu mă las de legea mea!
Facă Dumnezeu ce-o vrea,
Chiar pe toti de ne-ati tăia
Nu mă las de legea mea! "

Sultanul din foisor
De-te semn la Imbrohor.
Doi gealati veneau curând
Săbiile fluturând
Si spre robi dacă mergeau
Din coconi îsi alegeau
Pe cel mare si frumos
Si-l puneau pe scaun jos
Si pala-i repezea Capul iată-l reteza,
http://Versuri.ro/w/gfmgfl
Brâncoveanu greu ofta
Si din gură cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta! "
Gealatii iarăsi mergeau
Si din doi îsi alegeau
Pe cel gingas, mijlociu
Cu păr neted si gălbiu
Pe scaun îl punea
Si capul îi reteza.
Brâncoveanu greu oft
a Si din gură cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta! "
Sultanul se minuna
Si cu milă se-ngâna:

"Brâncovene Constantin,
Boier vechi si domn crestin
Trei coconi tu ai avut
Din trei, doi ai pierdut
Numai unul ti-a rămas
Cu zile de vrei să-l las
Lasă legea crestinească
Si te dă-n legea turcească! "

"Mare-i Domnul Dumnezeu
Crestin bun m-am născut eu
Crestin bun a muri vreu.
Mare-i Domnul Dumnezeu
Crestin bun m-am născut eu
Crestin bun a muri vreu.
Taci, drăgută, nu mai plânge
Că-n piept inima-mi se frânge
Taci si mori în legea ta
Că tu ceru-i căpăta! "

Imbrohorul se-ncrunta
Gealatii se-nainta
Si spre blândul copilas
Dragul tatii fecioras
La pământ îl arunca
Si zilele-i ridica.
Brâncoveanu greu ofta
Si cu lacrimi cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta! "
Apoi el se-ntuneca
Inima-i se despica
Pe copii se arunca
Îi bocea, îi săruta
Si turbând, apoi striga:

"Alelei, tâlhari păgâni
Alelei, feciori de câni,
Trei feciori eu am avut
Pe toti trei mi i-ati pierdut!
Dar-ar Domnul Dumnezeu
Să fie pe gândul meu,
Să vă stergeti pe pământ
Cum se sterg norii de vânt.
Să n-aveti loc de-ngropat