Vineri dis de dimineață am părăsit Busteniul,am plecat în grabă deoarece nu-mi pregătisem nimic pentru concursul de limba franceza la care trebuia luni să particip.
În tren,nu era aglomerat si mi-am găsit locul cu ușurință.
Pe bancheta din fata mea era o fetiță blonda cu doua codite împletite până la brâu si cu obrajii roșii ca focul.Statea singura pe bancheta dar părea foarte inghesuita.Era înconjurată de tot felul de coșuri,genti si cutii.
-Merg la tanti Lia la Bucuresti,a spus fetiță dintr-o dată.
-Foarte bine! i-am raspuns.
-Vrea să mă dea la școală și să aibă grijă de mine,vrea să-mi fie mama!
Am înghițit în sec și privind-o i-am evaluat vârstă,cred ca are...
-Eu merg în clasa a doua!
-Deci ,ai 8 ani!
-Da!
-Mama a plecat în Germania când eu aveam patru ani și bunica a murit....Tanti Lia e sora mamei,la ea ma duce bunicul(privi spre bătrânul care stătea pe bancheta de pe partea cealaltă a culoarului).Bătrânul era trist.
-Mi-am luat toți prieteni cu mine,vrei să-i vezi?
-Sigur ca da!am răspuns.
Deschise ușor o geanta din care își făcu apariția un iepuraș,apoi deschise cosulbdin care se ivi capul crestat al unui cocos cum rar ti-e dat să vezi ,din cutie se auzi un zgomot si când deschise cutia un cățeluș drăgălaș își făcu apariția.Eram surprinsă de tot,de inocenta acestei fetițe,de animalutele acelea drăgălașe....
-Pe iepurica o cheamă Dolica ,pe cocos îl cheamă Coco si pe cățel Timi....Ooo dar ce se vede ,cred ca am ajuns la București.
Așa era,timpul zburase ajunsesem la destinație.
Nu m-am putut abține să nu o pup pe obraz pe mică călătoare.
