Mi se parea cunoscuta, desi statea cu spatele la mine. Parul blond si bentita din el imi aduceau aminte de cineva.. S-a intors cu fata la mine si am ramas mut de uimire. Era chiar ea, Alice, cea care a calatorit in tara minunilor.
- Esti chiar tu, Alice? am intrebat emotionat.
- Da, sunt eu, nu trebuie sa te miri asa, imi place si mie sa ma plimb prin parc.
- Scuza-ma, dar nu credeam ca o sa te intalnesc chiar aici. Credeam ca te plimbi prin tara minunilor!
- Asa e, insa, din cand in cand, imi place sa revin pe aceste taramuri.
-Cred ca te distrezi de minune prin locurile prin care mergi. Intalnesti atatea personaje misterioase, comice, unele chiar primejdioase.
-Ei, poate doar Regina este periculoasa, dar cred ca voi reusi sa ma imprietenesc si cu ea pana la urma.
-Si ai atatia prieteni care te ajuta, apoi te folosesti de toate potiunile magice care te fac cand mai mare, cand mai mica!
-Da, asta chiar e amuzant. Ajungi sa privesti lumea cu alti ochi, asa e.
-Ma bucur ca te-am cunoscut, Alice.
-Si eu, sper sa ne revedem!
Ne-am despartit apoi, insa intalnirea cu ea imi va ramane mult timp in minte.
