Este o zi frumoasa de toamna . In curtea scolii au mai ramas doar cativa elevi .Toamna aurie isi intrase in drepturi de zile bune, iar soarele prielnic ma rasfata cu razele lui. Zaresc o banca in departare un copil micut care plingea...M-am apropiat de el si cu o voce timida l-am intrebat ce se intimpla?de ce pe obrajorii sai curg lacrimi de durere si de ce cu un ghiozdan micut de copil sta singur pe o banca...Cu o voce linistita si plapinda spuse ca de anul viitor va fi clasa intii si ca nu vrea sa piarda acesti ani frumosi de copil...........Uimita de cum vorbea am incercat sa il linistesc si sa ii spun ca scoala nu e un loc chiar atit de rau,ca aici iti faci prieteni,inveti lucruri noi,experimentezi iubirea si traiesti ani aproape de colegi...Micutul copilas isi ridica incet privirea si se uita la mine..am privit spre el si am continuat sa ii spun ca a fi copil si a copilari e foarte frumos si ca chiar daca vrem sau nu oricum vom creste insa sufletul de copil mereu va fi in noi asa ca sa pretuim copilaria si sa o povestim copiilor nostri cu toate boacanele si sotiile pe ca re le faceam cind eram doar o mina de copil......................................Micutul copil ma imbratisa si imi multumi pentru cuvintele spuse, si mi-a promis ca va creste un copil frumos si ca va fi mindru de ceea ce ii rezolva viitorul........................................................sper ca te-am ajutat si baffta!apropo coroana?pliz
