Afara ploua, iar Marina se plictisea. Daca ar avea cu cine sa se joace sau sa-i spuna o poveste, ar fi altfel. Intreba floarea din fereastra daca ar vrea sa se joace cu ea, dar ii intoarse spatele, privind gradina.
Intreba si ceasul desteptator daca ar vrea sa ii spuna o poveste. Ii raspunse ca, spuna mereu povestea timpului si ca cine nu face nimic nu o poate auzi.
Fata intreba si ploaia daca stie macar o poveste, iar ploaia ii raspunse ca stie multe:cu nori, cu rauri curgatoare, cu seminte, cu boabe de grau...o multime. Si ii mai spuse ca daca ar vrea sa le asculte trebuie sa inteleaga vorbele picaturilor de apa.
Pe pervazul ferestrei poposi o randunica obosita. Marina a intrebat-o daca vera sa se joace cu ea. Randunica spuse ca are treaba, iar daca o va ajuta, va termina mai repede. Ii ceru sa ii faca un covoras micut, cat palma ei.
Marina se apuca de lucru. Intelesese jocul ploii, florii si al ceasului.
