Când mă rog, mi se pare că rugăciunile mele nu trec de tavan. Este aşa de parcă aş spune o poezie sau aş vorbi singur. Rugăciunile parcă îmi sunt o povară. Nu pot mijloci pentru alţii, iar dacă mă rog de trei ori pe zi, de trei ori faci aceleaşi cereri. Nu am pace când mă rog de parcă simt că Dumnezeu nu mă ascultă. Nu ştiu cum să ascult vocea Domnului atunci când mă rog şi nu ştiu cum să mă las călăuzit de Duhul Sfânt. În tot ceea ce fac mi se pare că nu fac bine. Am o stare mare de nervi şi nu ştiu dacă din această cauză rugăciunile mele nu funcţionează sau dacă starea mea de nervi este provocată de acest eşec în rugăciune. Am nevoie de un sfat practic
