Povestire scurtă
╔════════♡
Bună!
╚════════♡
╔════════♡
Răspuns:
╚════════♡
Cocoșul zgomotos dă deșteptarea tuturor animalelor din fermă. Găinile, somnoroase, ar mai fi vrut să doarmă, dar șeful lor le chema în curte. Fermierul era deja treaz, pregătindu-și micul dejun. Soarele răsărea curajos, anunțând o zi nouă și bună de muncă!
Un puișor mai năzdăvan s-a strecurat după stăpân pe lângă ușă și a intrat în casă. Curiosul, s-a așezat într-un colț și a început să observe obiceiurile oamenilor. Nu mâncau cu ciocul, cum făcea el! Foloseau niște lucruri ciudate pe care el nu le cunoștea. Însă, interesantă era discuția! Fermierul, nervos încă de dimineață îi spuse soției sale:
-Draga mea, nu avem ce să facem! Ne ducem de râpă și trebuie neapărat să renunțăm la jumătate dintre animalele noastre. Le vindem, nu știu ce să facem!
-Dar puișorii mei, tăticule! Spuse o fetiță pistruiată.
-Lasă puișorii! Să scăpăm de calul bătrân, de vaca care nu vrea să dea tot laptele...
Puișorul tremura în colțul camerei. Cum? Dacă îi luau frățiorii și mămica? Când a ieșit femeia să arunce resturile de pâine la găini, puișorul a ieșit val vârtej în curte. Era verde la față, iar pentru un pui... e grav să fie verde! L-au întrebat toți ce a pățit, nu a vrut să spună, dar în cele din urmă a cedat și a strigat tare de i s-a auzit ciripitul din casa fermierului:
-O să ne alunge! Pe jumătate dintre noi o să ne alunge! Pe calul bătrân nu-l mai vrea fermierul, nici pe tine, văcuțo! Pentru că îți ascunzi laptele!
Animalele s-au agitat atât de tare, încât zarvă mai mare decât în curtea fermierului nu se mai pomenise în sat. Găinile erau deja la locul lor și făceau ouă după ouă, văcuțele strigau că vor să fie mulse și fermierul a ajuns să strângă multe găleți cu lapte... ca niciodată! Cel mai mult lăptic luându-l de la văcuța cea obraznică! Calul bătrân trăgea la plug mai ceva ca un armăsar! Animalele de la fermă erau foarte agitate. Se luau la întrecere, se certau, doar doar în ideea că nu ele vor fi vândute la târg. Fermierul a zâmbit și i-a spus nevestei vesel:
-Draga mea, m-am hotărât. Nu mai vând niciun animal! Toate au rostul lor și dacă ești un femier bun, le instruiești pe toate!
Animalele s-au liniștit, dar au înțeles că trebuie să muncească și să-și bucure stăpânul, nu să-l întristeze și astfel vor avea un trai lung în curtea lui. În cele din urmă, armonia între animalele fermei se restabili ca din senin.
╔════════♡
Succes!
╚════════♡
