Fericirea , "floarea" sufletului
Floarea albastra ce te văd de la ferăstră
Floare măiastră ce-ai mângâiat inima noastră
Ce stai tu așa sfioasa la a noastră fereastra ?
Apa și lumina ai
Trăiești aici ca în rai
Aici e rai , dar în inima mea mâhnire
Ca n-am nici o clipa de fericire
Mâhnire , dureroasa mâhnire , pleacă din a noastră gândire
Și adu pe chipul nostru o raza de fericire
Fericire , pura fericire , ce dispari în nemurire
Vino la omul cel mahnit, sau la floare-n asfințit
Și îi smulge o sclipire
O raza de fericire
Raza ce in inima noastră
Vă rămâne veșnic a noastră.
