Mi l-ati luat pe unul, acum am altul! Ah. Din fundul palatului, Irod n-auzea gemetele de durere, nici scrasnirile de furie, nici suspinele de deznadejde. Dar Irod credea ca printre copiii ucisi fi-va si cel a carui nastere cei trei crai de la rasarit o vestisera.
In vremea aceasta, Iosif strabatea pustiul, ducand de capastru asinul pe care calatorea Maria cu Iisus in brate.
Fugeau de urgie.
Spaima ii gonea; arsita le topea puterile; nadejdea ii chema.
In miezul zilei, soarele prajea nisipul; asinului i se muiara genunchii. Iosif il opri o clipa, ajuta Mariei sa se coboare si o sfatui sa se odihneasca vreo cateva clipe la umbra rara a unor spini.
