La scoala, ca la scoala.
-Ati auzit noutatea? Avem un nou profesor de franceza in locul doamnei Lecoq, care este bolnava... Repede, sa intram in clasa...
Profesorul: Buna ziua, copii, tin locul profesoarei voastre de franceza, care este bolnava.. Sa ma prezint: Ma numesc Sylvia Martin. Acum, o sa fac prezenta... ca sa va cunosc mai bine.. E bine, nu sunt absenti. Sa vedem acum ce stiti.. Cine vrea sa raspunda primul? Tu, Jean-Luc? Foarte bine! Treci la tabla, te rog.. Citeste de la inceputul lectiei.
Jean-Luc: E o poezie.. Citesc prost versurile, dar le simt.. Iata!
Prof: in sfarsit, se vede ca iti cunosti lectia dar pronunti precum un mohican... Trebuie sa faci inca multe exercitii.. Cine citeste mai bine decat Jean-Luc? Tu, Francine, ai ridicat mana.. (Francine citeste textul.) Bun! Bravo! Lectura ta este expresiva, pronunti perfect.
Si tu, din spate, cum te numesti? Maurice? Ei bine, Maurice, nu te-ai oprit din susotit la urechea vecinului tau.. De cine vorbesti? Ce ii spui asa de interesant.. ah! domnul tace acum, e rosu tot...
Treci la tabla, Maurice, si scrie poemul in loc sa trancanesti precum o cotofana... Cum? Nu stii sa-l scrii? Ti-l voi dicta. (Doamna Martin dicteaza textul, Maurice scrie.)
Oh! Doamne! Ortografia ta e deplorabila! Trebuie sa faci mult mai mult exercitiu... O sa te ascult la fiecare lectie!
In clasa se asterne tacerea. Nimeni nu sufla. Ascultam cu atentie. Intr-adevar doamna Martin explica bine... dar cum este severa... Nu e niciun mod in care sa razi cu ea... Si inca...
Prof: Acum, inainte sa ne despartim, vreau sa va spun o gluma buna.. pentru ca ador glumele... eu ador sa rad... dar fiecare lucru la timpul lui!
