ELEMENTE DE PROZODIE - VERS, STROFĂ, ACCENT, RIMĂ, RITM, MASURĂ
Prozodia = parte a poeticii care se ocupa cu studiul versificatiei. Urmareste componenta versurilor din punct de vedere al numarului silabelor, al cantitatii & 424g62e #351;i calitatii vocalelor din acestea, al gruparii lor în unitati ritmice.
Versul (lat. "versus" = întorsatura) = unitatea de baza a prozodiei. Un grup de cuvinte cadentate dupa anumite reguli, formând împreuna o unitate metrica, un rând al unei poezii.
În a doua jumatate a sec. XVII (de când dateaza cele mai vechi scrieri românesti în versuri - poemul "Viiata lumii", de Miron Costin si "Psaltirea în versuri" a lui Dosoftei se foloseau mai multe cuvinte stih (din gr. "stihos" = sir, rând): Varlaam: "Stihuri la stema Moldovei".
Miron Costin scrie un mic tratat de prozodie, cel dintâi din literatura noastra, care se numeste "Întelesul stihurilor cum trebuieste sa sa citeasca".
Poezia (gr. "poitis" = creatie) = este alcatuita, în mod obisnuit, din mai multe versuri, de obicei grupate într-o strofa.
Emistihul = una dintre cele doua jumatati de vers, separate prin cezura (pauza de la jumatatea versului). "Sara pe deal // buciumul suna cu jale".
Strofa = un ansamblu unitar într-o poezie format dintr-unul sau mai multe versuri, în general despartita printr-un spatiu grafic de alte unitati de acelasi fel.
