Ce înveți în tinerețe , aceea știi și la bătrânețe
Era o zi însorită de primvara . Mihai , un tânăr de 18 ani , mergea pe un drum lăturalnic , acesta nevrand sa meargă la școală . Anii trecură, băiatul ajungând un om matur cu multe responbilitati și cu o firma pe care o conducea cu mult drag.Intr-o zi , făcând calcule se gândea la faptul ca , dacă ar fii mers la școală la timp , ar fi ajuns ceva mult mai măreț . Ajuns la bătrânețe , singur , neavand copii și nici nevasta , Mihai se gândea ca, dacă ar fii mers la școală, ar fii știut sa citească și ca ar fii avut o companie pentru zilele grele ,în care resimtea din plin singurătatea . Si-ar fi dorit sa știe măcar atât , dar, din păcate, ce nu a învățat la tinerețe e foarte greu sa învețe la bătrânețe. Mihai se împacă cu ideea ca nu știe și , uitandu-se pe pozele din vremurile bune , dădu peste o poza cu el în anii liceului și acum își amintea cu drag putinele , dar bunele zile în care mergea la liceu , obligat fiind de ai lui părinți pe care acum îi cinstea pentru acest fapt , dar era trist ca nu i-a ascultat.
