La Lunca bistriței . Ajung în marginea pădurii . acolo era un peisaj frumos , de vis . pădurea era plină de copaci cu crengile cu muguri de smarald , trunchiurile copacilor văruite de oameni cu suflet , iubitori de natura . mici tufișuri verzi cu flori stau așezate alocuri printre copacii în bataia vântului . se zăresc de colo colo floricele sălbatice răsfirate pe lângă tufisurile pitice . vântul liniștit incovoieste crengile copacilor abia inmugurti . păsările aduc veselie și pace cu trilurile lor îmbietoare . iarba încolțește sub piciorușele vietatilor abia trezite din somnul cel lung al iernii . doar fericire și pace în jur . așa e mereu la marginea pădurii , privite din lunca Bistriței
sper ca ti-a plăcut ! scuze daca găsești greșeli gramaticale
