Demult pe vremea cand Dumnezeu umbla cu Sfantul Petru pe pamant sub fata unor mosnegi garbovi intr-un rand i-a prins noaptea pe camp iar odata cu o ploaie care le udase hainele si le-a umplut de noroi.Si tot ratacind in intuneric numai intr-un tarziu au ajuns la marginea unui sat si abiaau indraznit sa bata cu toiagul in prima poarta.Caini s-au repezit sa-i sfasie dar nu mai decat sa auzi un glas barabatesc si in casa unde nevasta si copii s-au trezit din somn.Barbatul a inceput sa de diferite porunci dar cu blandete.Omul ii spunea Mariei sa aduca cateva veascuri pe foc lui Tudor i-a poruncit sa dea fuga la fantana dupa o doinita de apa si Ileanei i-a spus sa aduca o oala cu lapte.Si le-a dat sa spele si sa stearga cu stergare albe si i-au ospat le-au pus in traista niste mere.Domnul i-a spus ca bine sfinte Petre iar Dumnezeu privea ganditor satul din vale .Iar din acel neam de oameni s-a nascut Mihai Eminescu.
