Ploaia ..mereu mi-a placut vara sa privesc ploaia cu stropii calduti si marunti cum picura din norii care isi varsa amarul peste pamin...Sau mirosul de dupa ploaie curat care atunci cind il inspir imi imaginez ca ploaia e sufletul meu,e la fel ca atunci cind te doare inima iar pe obraz curg lacrimi care spala toata durerea,tot amarul si toate greutatile de pe suflet...Ma simt adinc patrunsa de licurirea stropilor care stralucesc de lumina curcubeului care apare de dupa ploaie,care lumineaza norii si le ofera o imbratisare gratis...ploaia e o fintina a sufletului care izvoraste ,care cinta in itr-un murmur al vocilor.........
sper ca te-am ajutat si bafta!
