Într-o zi m-am gândit ce-ar fi
Să încerc să-l conving
Pe bunul meu amic,
Pisoiul Arpagic,
Să se lase transformat într-o floare.
Nu aveam o pretenţie prea mare:
Voiam doar să-i crească pe loc,
În vârful fiecărei urechi, câte-un boboc
Şi, dac-ar fi avut un pic de bunăvoinţă,
Să-i atârne şi un buchet din codiţă.
Arpagic mi-a răspuns,
Cam de sus,
Că, dacă nu-l doare acest ornament,
Lui îi este indiferent.
Ei, acum se pune întrebarea
Ce să fac cu aprobarea.
Mai întâi l-am aşezat pe pământ
Şi i-am îngropat lăbuţele pe rând,
Apoi am greblat stratul în jur,
Să nu aibă niciun cusur,
Şi pe deasupra am presărat
Îngrăşământ cu superfosfat*.
Apoi, cum era şi firesc
Am început să-l stropesc.
Din păcate, când l-am făcut leoarcă,
Arpagic n-a mai vrut să ştie de joacă
Şi, scuturându-şi lăbuţele de noroi,
Şi-a luat cuvântu-napoi.
Măcar o zi de-ar fi stat neclintit,
Sunt sigură c-ar fi înflorit.
VA ROG AM NEVOIE DOAR DE SUBSTANTIVE,ADJECTIVE SI VERBE!!