Marin Preda in familia prozatorilor de dupa cel de-al II lea razboi mondial
Toate sunt naraţiuni obişnuite, care abia dacă lasă să se bănuiască plăcerea povestirii de mai târziu. Violenţa este aici expresia unei inocenţe, a unei purităţi : Dugu, Drina, cei doi ciobani sunt nişte candizi şi, pe această linie, rude de departe cu Moromete. În Calul, personajul se teme parcă se recunoască de la început că-şi va omorî calul : el se simte oarecum vinovat faţă de animal şi se amăgeşte ascunzându-şi scopul drumului său matinal, amânând conştiinţa crimei. Este tipică în Calul mişcarea înceată a naraţiunii, parcă indiferentă, meticuloasă, împiedicată. Paţanghel din O adunare liniştită este dintr-odată uimitor de asemănător cu Moromete.
El este aici adevăratul povestitor, substituindu-se autorului. Paţanghel pregăteşte meticulos efectele istorisirii. Amânarea, ocolurile ţin de o anume plăcere a personajului de a-şi crea şi regiza spectacolele. Odată cu apariţia acestei nuvele, apare în opera lui Marin Preda ...
