În Congresul de la Paris a fost abordată și problema românească, aceasta având deja o anvergură europeană. Marile Puteri au răspuns în funcție de proprile interese.
Franța a cerut unirea sub un princepe străin, Rusia a fost de acord doar cu dorința dezbinării concertului european, Anglia nepronunțându-se, iar Poarta și Austria s-au opus după cum era de așteptat, deoarece un nou stat putea sta în calea expansiunii lor.
Hotărârea Congresului a fost ca soarta principatelor să fie decisă prin consultarea locuitorilor din ambele principate( au fost organizate adunări Ad-Hoc). Conferința s-a încheiat în 30 martie 1856.
Coferința și Convenția de la Paris(1858) 10/22mi-7/19 august.
După ce populația și-a manifestat decizia , dorințele poporului au fost înaintate comisiei Marilor Puteri.
Acesta ofereau doar o unire trunchiată, noul stat urmând să primească numele de " Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei".
Urmau să fie doi conducători, două capitale etc. Doar Comisia Centrală și Înalta Curte de Justiție și Casație. Deoarece nu era menționat faptul că domnitorii trebuie să fie persoane separate, putea fi abordat un plan îndrăznet, ci anume alegerea aceluiași conducător atât în Moldova, dar și Țara Românească.
