Cândva, demult, domnea în Arabia împăratul Rostevan. El avea o fată, Tinatina. Pe Tinatina o iubea conducătorul oştilor, un tânăr frumos şi viteaz pe nume Aftandil. Împăratul hotărî să îi lase tronul frumoasei Tinatina, căci era bătrân şi ostenit.
La ospăţul care fu dat în cinstea tinerei împărătese, tatăl ei spuse că are o mare supărare. Era mâhnit că vine vremea să se ducă. Tinatina nu va mai avea un braţ aşa de puternic ca al lui ca să o sprijine. Împăratul se socotea cel mai bun arcaş, cu braţul cel mai tare şi ochii cei mai ageri.
Aftandil îl chemă atunci să se întreacă cu el la vânătoare, cu săgeţi însemnate, ca să poată şti cine a doborât cel mai mult vânat. Aşa făcură, iar Aftandil îl întrecu pe împărat. Acesta se bucură, căci le cunoştea iubirea şi ştia acum că l-a găsit pe ocrotitorul fiicei sale. Plecară cu toţii căutând un loc pentru popas.
La malul unei ape dădură de un tânăr bine făcut, îmbrăcat tot numai în piele de tigru. Tânărul îşi plângea iubirea cu durere şi nu auzi zgomotul alaiului împărătesc. Împăratul crezu că îl nesocoteşte şi trimise nişte slujitori să îl aducă legat. Viteazul in piele de tigru îi doborî pe toţi deodată, cu ajutorul unui bici. Furios, împăratul trimise oastea să îl ia. Viteazul in piele de tigru doborî la pământ cu biciul şi oastea, apoi încălecă pe cal şi dispăru.
Posomorât, împăratul îi spuse lui Aftandil că el nu va mai avea odihnă până nu va afla cine fusese acel viteaz, cum îl cheamă şi de ce era aşa de îndurerat.
Trecu un an de la acea întâmplare. Oamenii împăratului nu îl găsiseră pe viteazul in piele de tigru. Împăratul nu îşi găsise liniştea, nu mânca şi nu dormea defel. Atunci, Tinatina, îi spuse lui Aftandil să plece să îl caute el pe viteaz. Dacă nu îl va găsi în timp de trei ani, să se întoarcă şi ea va fi soţia lui.
Plecă Aftandil şi colindă lumea în lung şi în lat, dar nu îl găsi pe viteazul in piele de tigru. Când să se sfârşească şi al treilea an, dădu într-o pădure de trei bărbaţi. Erau tulburaţi, iar unul era plin de sânge. Îi spuseră lui Aftandil că se întâlniseră cu un tânăr îmbrăcat în haine din piele de tigru, mândru şi voinic, cu o sabie strălucitoare şi un cal negru şi iute. Au vrut să îi ia sabia şi calul, ba unul dintre ei ar fi vrut să îl ia şi rob pe tânăr. L-a chemat la luptă, dar tânărul l-a doborât cu biciul, apoi s-a depărtat în goana calului.
