O bufnita, obisnuita sa se hrani noaptea si a dormi ziua, a fost nemaipomenit de deranjata de zgomotul facut de un greiere, si l-a rugat sa isi inceteze cantecul. Greierul a refuzat sa ii indeplineasca cererea, si a cantat din ce in ce mai tare pe masura ce bufnita se ruga tot mai mult de el sa taca.
Vazand ca nu putea avea deloc linsite si ca vorbele ei erau luate in raspar, bufnita a recurs la o alta stratagema. „De vreme ce nu pot adormi,” a zis ea, „intrucat cantecul tau este – crede-ma pe cuvant – mai dulce decat lira lui Apollo, ma voi delecta band dintr-un nectar pe care mi l-a daruit mai demult chiar Pallas. Daca-ti face placere, vino la mine si vom gusta amandoi din aceasta minunata licoare.”
