Martinica (nu rade) era un urs foarte curios,cu un simt de observatie foarte dezvoltat.Asa ca intr-o zi se hotaraste sa plece in lume in cautare de noi provocari,pentru a-si potoli setea de aventura. Dupa multa vreme ajunge la Polul nord,unde totul era imbracat in alb. Putin confuz la inceput,Martinica se hotaraste sa cerceteze zona.Fiind un urs brun,nu era obisnuit cu zapada rece si mai ales cu gheata,pe care aluneca tot timpul. Dupa multe ore chinuitoare de cazut cu botul pe gheata rece si alunecoasa,intalneste trei ursi mari,albi,cu blana curata si stralucitoare.Martinica s-a gandit ca fratii sai ursi il vor ajuta sa se ridice.Asa ca si-a adunat fortele si a alunecat pana la ei, nimerand intr-o gramada mare de zapada.Cum l-au vazut,ursii au inceput a rade in hohote.
-Ia uitati-va la impiedicatul acesta! spunea unul.
-Nici nu e in stare sa stea drept in fata noastra! spune altul.
-Si ce blanita murdara are,toata e maro.Frate,tei-ai mai curatat vreodata blanita? adauga si altul.
-Da...raspunse cu sfiala Martinica,dar asa e blanita mea!E mereu maro si asa a fost din totdeauna! raspunse mahnit Martinica.
-Pleaca de aici!
-Nu esti binevenit in casa noastra curata si alba!
-Du-te inapoi de unde ai venit,murdarule!
Martinica pleca capul in jos si se retrase speriat,cu gandul sa ajunga in alt loc unde sa intalneasca persoane care sa nu judece dupa aparente,
Coroana??
