Răspuns :
La mare
Deși pare c-ar fi venit vara, ploile dese mă trimit în spații închise.
Priveam, mai ieri, o fotografie de la mare, care-mi aducea aminte de un an însorit și prietenos.
Intensitatea privirii, pulsând aleatoriu pe suprafața lucioasă a fotografiei, tinde să regăsească amănunte aproape uitate.
Undeva, sus, se vede aripa unui pescăruș... Parcă aș auzi strigătul lui prelung, străbătând zările înroșite de căderea amurgului.
Pe partea dreaptă zăresc o rățușcă de plastic, uitată de un copil extaziat poate de valurile mării.
Urmele picioarelor goale se desenează pe nisipul umed de la hotarul dintre apă și mal. Par mai degrabă umbre ale unor animale marine, aruncate de-a valma cu spuma colțuroasă a apelor mării.
Firișoare de nisip stau sa-mi cadă de pe brațele mele ușor asudate.
Jos, așteaptă o sticlă de apă plată "Bucovina"... și parcă un petec dintr-un sudoku.
Departe, suprafața mării se pierde-n atingere cu cerul, devenind o pastă vâscoasă, unde bănuiam că s-ar ascunde vise, refuzate zilelor fără nori.
Abia spre colțul din stânga sus, o pată maronie pare să aducă-n prezent picătura de cafea de pe buza ceștii neatent așezată la marginea acestui peisaj desuet.
Deși pare c-ar fi venit vara, ploile dese mă trimit în spații închise.
Priveam, mai ieri, o fotografie de la mare, care-mi aducea aminte de un an însorit și prietenos.
Intensitatea privirii, pulsând aleatoriu pe suprafața lucioasă a fotografiei, tinde să regăsească amănunte aproape uitate.
Undeva, sus, se vede aripa unui pescăruș... Parcă aș auzi strigătul lui prelung, străbătând zările înroșite de căderea amurgului.
Pe partea dreaptă zăresc o rățușcă de plastic, uitată de un copil extaziat poate de valurile mării.
Urmele picioarelor goale se desenează pe nisipul umed de la hotarul dintre apă și mal. Par mai degrabă umbre ale unor animale marine, aruncate de-a valma cu spuma colțuroasă a apelor mării.
Firișoare de nisip stau sa-mi cadă de pe brațele mele ușor asudate.
Jos, așteaptă o sticlă de apă plată "Bucovina"... și parcă un petec dintr-un sudoku.
Departe, suprafața mării se pierde-n atingere cu cerul, devenind o pastă vâscoasă, unde bănuiam că s-ar ascunde vise, refuzate zilelor fără nori.
Abia spre colțul din stânga sus, o pată maronie pare să aducă-n prezent picătura de cafea de pe buza ceștii neatent așezată la marginea acestui peisaj desuet.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!