Viitorul ne rezerva multe,e o usa cu multe surprize.E timpul care ne v-a
prinde din urma,e timpul care va face sa dispara prezentul.
Toti
avem idealuri,visam la o viata care poate atinge perfectiune,ne dorim ce
e mai bun.Visam la meseria ideala,fiecare vrem sa aratam lumii ca
suntem cei mai buni,visam la o familie care sa ne sustina si sa ne
iubeasca,visam la un nou inceput.
De mici copii am avut ideei
schimbatoare cu privinta la,,Ce o sa ma fac cand cresc mare?”.Fiecarei
persoane i se potriveste o meserie,de la doctor la politist.
Eu
personal,mi-am dorit sa am multe meserii,dar odata cu inaintarea
varstei,m-am schimbat.Acum vreau sa fiu avocata,pentru a reprezenta
drepturile omului,pentru a-l sustine,sa simta ca e acolo cineva caruia
ii pasa,sa ajut,sa multumesc si sa satisfac.Nu e o meserie usoara,si
stiu asta,dar asta imi doresc,asta vreau,nu-mi pasa cat va trebui sa
muncesc,voi reusi.
Stiu ca nu e usor,nu stiu daca va fi totul cum
vreau eu,stiu sigur ca nu voi lasa viitorul sa-mi strice linistea.Daca
va fi nevoie il voi intrunta cu aceleasi arme ale ratiunii cu care lupt
astazi impotriva prezentului.
Imi doresc o familie,imi doresc copii
pe care sa ii iubesc cu aceeasi intensitate cu care am fost iubita,vreau
sa ii vad crescand…,vreau sa fiu batrana sa simt cum am trecut prin
toate:prin durere,prin bucurie,prin tristete,prin fericire,sa simt
aceeasi durere de munca pe care o simt parintii nostri.Vreu sa fiu tot
eu,mereu imbujorata,mereu cu zambetul pe buze,mereu la fiecare stranut
sa fiu acolo si sa spun:,,Sanatate,…cu placere!”.Vreau ca mama sa fie
langa mine mereu,dar stiu ca e imposibil,dar intr-o alta viata va fi.
Toti
cerem mult prea mult de la viata,dar asa suntem,nu ne multumim
niciodata cu ceea ce avem,niciodata nu e suficient,vrem tot mai mult.
Putem afla ce suntem,dar nu vom sti niciodata ce putem fi.
