La despartire
dupa Calin Gruia
ieri,profesorul nostru de lmba romana a svris pe tabla,,Vacanta... cum se obisnuieste la noi in ultima ora de scoala.Dar in loc sa puna semnul exclamarii dupa cuvantul vacanta,a adaugat trei puncte. Acestea ne vorbeau despre o despartire mai lunga : profesorul se pensionase.In clasa sa facut tacere si toti am incercat un sentiment de tristete,de parere de rau,care nu insemna altceva decat ca la-m iubit mult.Dupa fetele noastre sia dat seama si profesorul de lucrul acesta si a incercat printrun zambet saa ne lumineze inimile.
- N-o sa va uitam niciiodata,a rostit Camelia ,poeta clasei.
Profesorul sa grabit sa ne spuna:
- Nu plec din oras si casa miea va este cunoscuta...Si usa casei mele n-are lacat.
Un ropot de aplauze a adus in clasa buna dispozitie.Camelial-a rugat pe profesor sa ne treaca pe toti,asa cum suntem noi,in cartea pe care o scrie.Profesorul a zambit si a vorbit:
- Se cuvine sa stam de vorba in ora aceasta ca la o lectie pe care as vrea sa n-o uitati.
Si dascalul nostru a inceput sa ne povesteasca din opilaria lui: cum nu uita in copac incare se urcase de multe ori cat de rau,ia parut cand a secat un izvor...Apoi nea vorbit despre patrie.
- Aceia ce nusi iubesc casa in care au venit pe lume nu inteleg niciodat ce este patria.
Fata îi intinerise ca intr-o poveste.A spus multe cuvinte care parca aveau o putere magica.
Ne-a zambit si a dat mana cu fiecare.Ne-am luptat sa ne tinem bine su barbateste si la aceia insemnata despartire, dar Camelia a inzbunit in plans.
sper ca team ajutat
