Epitetul ” ( cântec ) dulce ” evidențează sonoritatea plăcută a doinei, se conturează tema comunicării omului cu natura; astfel, primăvara reprezintă frumusețea naturii reînviate, iar verbul ” mângâie ” reflectă bucuria sufletească și melancolia eului liric, în timp ce metafora ” viers de foc ” ilustrează intensitatea sentimentelor transmise.
