Doamna noastra a fost buna,
Dulce,suava si blanda
Acum ne despartim de ea,
O despartire atat de grea
O sa ne fie foate dor,
Fara invatatura ei parca mor,
Ea m-a invatat sa scriu,
Datorita ei acum stiu.
Imi cunosc colegii bine
Dar si ei ma stiu pe mine.
Ne dam seama ori si cand,
Daca-i grav, sau daca-i cant.
Eu incerc sa le fiu draga,
Si sa nu-i incurc in treaba.
Vreau sa fiu mereu cu ei,
Fiindca sunt colegii mei.
Noi, si de ne mai certam,
Totdeauna ne-mpacam
Si ramanem tot la fel:
''Rau la mine, rau la el!''
Nu suntem nepasatori,
Nici cu-ai nostri-nvatatori.
Ci-nvatam tot ce se poate
Ca sa fim la rand cu toate.
