Imi picura albastrul pe gene si ma scald
în scâteieri de ape, pe-un șevalet difuz
Cu un penel sihastru, tu conturezi crampeie
de viata
și -o pată de culoare... Mă-mpraștii în tablou.
Rămân fără suflare, mă umplu de senin,
O voce strigă-n mine
si tie ma inchin.
Cu palmele căuș imi strangi mirarea amară
și taci.
Atât.
E vară.
Culoarea mi se șterge. Mă prăfuiesc in van
Durerea mă incinge, mă arde nepăsarea
Și mor incet, incet
Sorbindu-ti cu nesaț
Tacerea...
