Într-o zi frumoasa de vara,cu un soare deosebit de înduiosator,un fluturas a pornit în cautarea fericirii.Avea aripile atît de frumoase încît orice floare îl ruga sa se aseze pe ea.S-a asezat pe un trandafir ce statea singur si îndepartat de celelalte flori.Trandafirul i-a multumit pentru ca s-a asezat anume pe el.
Fluturasul a zburat mai departe.
O albina l-a rugat s-o ajute sa gaseasca miere.Acesta a ajutat-o,aratîndu-i un cîmp plin de flori roditoate.
Fluturasul a zburat mai departe.
S-a întîlnit cu o fetita ce statea trista pe prispa.Nu avea chef de vreo zbenguiala.
Fluturasul nu a stat mult pe gînduri si a zburat spre dînsa.Însa ea nu-i tragea nici o atentie.Atunci el s-a asezat pe mîna ei.Iar aceasta a zîmbit si a spus:
-Ce frumos esti.Cred ai reusit sa cuceresti inimile multor.
Prin aceste cuvinte ,fluturasul si-a dat seama ca ajutîndu-i pe toti el se simte fericit si v-a face asta totul timpul.
