Piticul din grădină
Era o zi călduroasă din vacanţa de vară.În timp ce mă jucam alături de verişoarele mele am auzit un zgomot venind din grădina din spate.Prima oară mi a fost teamă,dar apoi am prins curaj.Am intrat cu pași alene în grădină.Plină de flori de diferite culori,înconjurată de verdeață şi încununată de ghivece,grădina era un paradis al naturii.Dintr-un colţ al grădinii se auzi un scâncet.M-am dus acolo crezând că este un animal,dar nu mică mi a fost mirarea când am văzut un pitic care plânge.L am întrebat uşor şocată care este motivul supărării lui,iar el a răspuns că s-a săturat să fie singur.I am promis că îl voi ajuta eu după cum pot căci îmi era tare simpatic.Aşa că I am propus mamei să mut piticul din grădină,aducându-l în fata casei.De atunci eu şi cu piticul avem acest secret.
