Mirat de venirea sa pe lume, gândăcelul descoperă cu mirare soarele de pe cer. El crede că este o fărâmă de lumină ruptă din soare. De aceea, se hotărăște să se întoarcă la soare. Urcă pe un lujer de crin dar se rostogolește în țărână. Încearcă mereu, dar privind în sus își dă seama că are foarte mult de urcat. Oricât de hotărât era efortul său era peste puterile lui. Drumul era lung si parca nu se mai termina.
