,, Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asa de-albastri, delicaŢI -
ca niste firmituri lasate-n dar
de primavara, printre pomi-ntunecatŢI.
M-am aplecat cu inima batând,
dar când era să-i rup, nici eu nu stIU
de ce si cum, dar mi-a venit în gând
ca pentru ei paharu-i un sicrIU.
Si m-am întors spre casa mai agale,
c-o oboseala fericita-n paŞI,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
în schimb aveam în suflet toporaŞI."
1. Rima poeziei este încrucişată.
2. epitet = ,, oboseală fericită"
comparatie = ,, toporaşi ... ca nişte firimituri ... "
