Nu pot sa cred.S-au dus opt ani din aceasta calatorie spre cunoastere dar si poarta spre civilizatie.Acum sunt aici langa colegii mei si langa profesori.Discutam.Vorbim despre viitorul nostru si unde vom merge,pe ce cale o vom lua.Eu insa nu pot fi atenta.Ma gandesc la acele momente de emotie si fericire.Imi aduc amite de tachinarile,prieteniile,glumele dar si de toate momentele din clasa,din timpul orei si a pauzei.Deodata ochii mi se umplu de lacrimi.Cred ca in sfarsit mi-am dat seama ca ne spunem ''Adio!''.La un moment dat am fost intrebata de catre diriginta pe ce cale o voi lua.Timida dar totusi hotarata ma raspuns : ''Voi urma calea pe care mi-ati undrumat-o.''.In vocea mea se putea citi recunostinta pe care o aveam pentru toti profesorii.Dupa ce discutia s-a terminat am iesit din clasa luandu-mi ''La revedere!'' de la colegi cat si de la profesor.
O usa s-a inchis plina cu cunostinte generale cat si de viata.O usa noua urmeaza sa se deschida.
