Trăia un tăietor de lemne,
Era cinstit, fiind căsătorit
Cu o femeie frumoasă
Şi inteligentă.
Aceştia erau săraci
Şi îşi invidiau vecinii
Pentru bogăţia pe
Care o aveau.
Ei se gândeau ce bine
Ar fi dacă ar avea
Măcar jumătate din
Bogăţia vecinilor.
Soţul îi spuse că
Ar fi bine dacă
Ar exista duhuri bune,
Care îndeplinesc dorinţele.
Tăietorul de lemne merse
În pădure şi lovi
Cu putere un trunchi
Cum făcea de obicei.
Atunci un fulger brăzdă cerul
Şi apăru o creatură ciudată.
Tăietorul de lemne a căzut
În genunchi.
O voce îi porunci să se ridice.
Era Jupiter, zeul fulgerului.
Acesta îi auzise plângerile
Şi venise să-i îndeplinească trei dorinţe, nu mai multe.