👤

În liniştea desăvârşită a casei se auziră scările scârţâind sub paşii cumpăniţi ai unuiom greoi şi nezorit şi, după vreo douăzeci de scârţâituri, însoţite de suspine şi mormăieli,kir Iacomachi se ivi în uşă, cu papuci de atlas verzui, ridicaţi de vârf, cu giubeaua deduminică, neagră, bătută cu fir gălbui şi împodobită pe margini cu blană de samur, cutichie albastră în cap, cu un şirag de mătănii într-o mână, iar în alta cu ciubucul lung, deabanos, pe care Anton Lupan îl cunoştea de rândul trecut. — Să mă ierţi, kir Iacomachi, dacă ţi-am stricat tabietul, începu acesta, uitându-se laciubuc şi la mătănii. Cred că mă mai ţii minte. Am fost la dumneata în noiembrie, anultrecut. Nu cumva s-a auzit ceva, între timp, despre Pierre Vaillant sau despre corabia lui?Kir Iacomachi se uită la el mirat, sau poate chiar altfel, cum te uiţi la un nebun, apoiridică braţele spre cer, cu mătănii şi cu ciubuc, în timp ce mustăţile stufoase i se zburleau pe obrazul plin, bine bărbierit, trădând sâcâiala pe care altminteri stăpânul lor şi-oascundea, ca omul obişnuit prin negustorie să fie răbdător şi bine crescut, adică politicos,după un cuvânt tras din limba lui Ţe mai vrei dumneata să afli despre un barcazu care a pieritu acum ţinţi ani, petimpu de război? Pune-i cruţe, cum i-am pusu si eu! Negustorul trase din raft un catastif vechi, îl deschise într-un anumit loc şi bătu cudosul palmei în foaia îngălbenită de timp. — Uite-aiţi! zise, citind în catastif. Marfă pornită de la Stambul, la trei aprilie o mieoptu sute saptezeţi si şapte... Măsline, untdelemnu, orezu, cafea, portocale, limonia — şapte vagoane ... Noroc că n-a fostu plătită, altfel mă ruinamu!Şi arătând cele două linii încrucişate, trase peste lista mărfurilor neprimite, kir Iacomachi încheie, ridicând încă o dată ciubucul şi mătăniile spre cer. — Pune-i cruţe, fraţicule, cum i-am pusu si eu!Anton Lupan nu se aştepta la o altă veste, totuşi nu i se părea la fel de uşor să punăcruce peste viaţa unui om, cum punea kir Iacomachi pe lista celor şapte vagoane cumărfuri scufundate undeva în Marea Neagră sau aruncate pe cine ştie ce ţărm al ei.
vreau rezumatul acestiu fragment in 10-15 randuri dau coroana PROMIT DACA IL FACETI BINE VA DAU TOATE PUNCTELE MELE OK ?


Răspuns :

Kir iacomachi a coborat scările casei cuprinse de o liniște asurzitoare , îmbrăcat în giubeaua de duminica. Jos a fost întâmpinat de Anton LUPAN care cerându-și iertare pentru deranj, și la întrebat dacă a auzit cumva ceva despre Pierre Vaillant sau a sa corabie. Kir Iacomachi se uita la cel din fata sa ca la un smintit și scoase o foaie pe care era scris cu ce au fost încărcate cele șapte corăbii. Anton LUPAN a fost uimit de răspunsul lui Kir și felul cum pune el cruce peste viata unui om.