Transcrie două cuvinte/grupuri de cuvinte din text care se referă la timpul acțiunii.
Textul este urmatorul:
A fost odată ca niciodată etc.
A fost un împărat şi o împărăteasă. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe lângă palaturile lor o
grădină foarte frumoasă [...]. În fundul acestei grădini crescuse un măr cu totul şi cu totul de aur.
Împăratul nu mai putea de bucurie că în grădina sa se află un aşa pom cum nu se găsea în toată
lumea. Se tot întorcea pe lângă dânsul şi se tot uita pe de toate părţile la el, de i se scurgeau ochii.
Când, într-o zi, văzu că pomul înmugureşte, înfloreşte, se scutură florile şi roadele se arată, apoi
spre seară dă în pârguială. […] Îi lăsa gura apă, când se gândea că a doua zi o să aibă la masa sa
mere de aur, lucru ce nu se auzise până atunci.
A doua zi nu se luminase bine de ziuă şi împăratul era în grădină ca să vază merele cele aurite
şi să-şi împace nesaţiul ce avea de a se uita la dânsele. Dară rămase ca ieşit din minte, când, în
loc de mere coapte aurii, văzu că pomul înmugurise din nou, iară merele nicăiri. Încă fiind acolo,
văzu cum înfloreşte pomul, cum îi cad florile şi cum roadele se arată iarăşi.
Atunci îi mai veni inima la loc şi se mulţumi a aştepta până a doua zi. În ziua următoare, ia
merele de unde nu-s. S-a supărat împăratul, nevoie mare, şi porunci ca paznici să se puie să
prinză pe hoţi. Dară aşi! unde e pomana aia!
Pomul înflorea în fiecare zi, se scuturau florile, rodul creştea şi seara da în pârg. Noaptea se
cocea. Oarecine venea atunci şi le lua, fără să prinză de veste oamenii împăratului. Pare că era un
lucru făcut: acel cineva care lua merele îşi bătea joc şi de împăratul şi de toţi paznicii lui. Acestui
împărat acum nu-i mai era că nu poate avea mere aurite la masa lui, ciuda cea mai mare era că
nici pârga* acestui pom nu o văzuse măcar. Aceasta îl întristă până într-atâta încât p-aci era să se
scoboare din scaunul împărăţiei şi să-l dea celui ce se va lega a prinde pe hoț.