Departe ...
Seară frumoasă de vară cu gânduri duium şi cer imens şi-n înserare, şi
dâră albă de zbor şi ... evadez, evadez în spaţiu ...
Sunt aşa cum mă ştiu: şi mică şi rea, şi mare şi bună, şi urâtă şi caldă, şi aspră şi frumoasă ... Sunt foc şi gheaţă aşezată-ntr-o rochiţă albă, albă dantelată şi lungă-n trenă uşoară, cu mânuşi elegante îndreptate spre cot şi o pălăriuţă aşezată-n boruri mici, lâsându-mi ochii în privire toată, deschisă spre astre. Aici, e bine şi-i pace ...
Privesc prin hublou spre pământ ... şi-aici, văd oameni, oameni, oameni ...
unii râd, alţii plâng ... alţii valsează pe greşelile vieţii, iar alţii zdrobesc viaţa ... îmi ridic privirea şi-mi aşez pălăriuţa ... zâmbetul s-a dus ...
Ridic pas şi valsez: un-doi-trei, un-doi-trei ... da, chipul prinde viaţă şi inima ticăie uşor, elegant fără să deranjeze pe nimeni, ci doar dăruind viaţă.
