Vara si copilaria..
Soarele a rasarit,incet, dar plin de viata luminand cerul.Norii inspaimantati se raspandesc pe bolta.Iarba proaspata, este udata de picaturile de raua care cad usor,la adierea vantului. Toate flori isi deschid petalele,iar harnicele vietuitoare,deja dibuie sa porneasca o noua zi de munca.
Dar noi oamenii,eu in principal..deschid ochii usor,pasesc pe podeaua cea veche de lemn,care scartaie usor,dar placut si ajung pe prispa casei bunicii. Ma urc iute pe parmalac,ca sa zaresc zarva de pe ulita satului de munte.Trag in plamani aerul curat al diminetii,plin de miresme imbietoare,sar peste pietre,si ating cu talpile goale iarba moale.Alerg usor printre gaini, cu Grivei,batranul caine care imi e cel mai bun prieten din curte,si ajung in gradica,unde o zaresc pe bunica muncind cu tot sufletul pentru legumele ei,ridica fruntea si zambeste cand imi vede buclele cazand peste bluza de in tesuta de ea..Copilaria frumoasa este,la tara! ( sper sa iti fi dat o idee. Multa bafta! :) )
