Un prieten adevărat
La o margine de drum, se afla un băiat amărât, căruia îi chiorăia burta de foame. Hainele îi erau murdare și rupte. În spatele lui se afla o casă dărăpânată. Pe partea cealaltă a străzii se afla un băiat care purta haine de firmă. Avea o casă mare cu trei etaje și o grădină frumoasă cu flori. Se uita cu tristețe la băiatul sărac. A traversat strada și s-a dus la el. Fără să îi zică nimic, l-a luat de mână și l-a dus la el în casă.
L-a dus într-o încăpere mare în care se afla un pat moale, o plasmă, un birou și multe altele. Băiatul bogat a scotocit într-un șifonier și de acolo a scos câteva hăinuțe curate și frumoase pe care i le dărui băiatului sărac. Apoi l-a condus în bucătărie, unde i-a dat să mănânce friptură de porc. Într-o punguță, i-a lăsat câteva alimente.
Pe ușă apăru nea Ion, tatăl băiatului sărac. Trecu pe lângă băiatul sărac, uitându-se cu scârbă la el. După acesta, intră mama băiatului bogat, care se uită cu milă la el. Era o femeie înaltă și blondă și avea ochii verzi ca smaraldul.
— Bună! zise ea, apropiindu-se de copii.
— Bună ziua! spuse băiatul sărac.
— Îți place mâncarea gătită de mine? întrebă femeia, zâmbind.
— Este delicioasă! răspunse timid, băiatul.
— Vrei și desert?
— Desigur.
Femeia îi oferi o felie de tort cu cremă de ciocolată și vanilie, care avea pe de-asupra caramel. Mâncă și băiatul bogat. După ce terminară, femeia îi întrebă:
— V-a plăcut?
— Ne-a plăcut! spuseră cei doi băieți în cor.
— Vrei să iei o felie de tort pentru familia ta?
— Eu nu am familie, dar dacă insistați, am să iau încă o felie.
După câteva ore de joacă, familia și-a luat rămas bun de la băiețel. El mulțumi pentru toate.
